Amplasamentul acestui proiect se regăsește in centrul vechi al Constanței, fiind, mai precis, un teren neconstruit accesat de cele patru străzi care îl definesc, la intersectia Bd. Tomis, una din arterele principale de circulație ale orașului vechi, cât și ale celui modern, cu strada Sulmona, aflat în apropierea Pieței Ovidiu, în fața Colegiului Național "Mihai Eminescu", înconjurat de importante instituții culte, culturale sau administrative. În ceea ce privește amplasamentul și precedentele sale, un cinematograf în aer liber și o grădină de vară au funcționat aici, între anii 1960-1990.

În cadrul acestui proiect s-a propus un centru de arte performative, un spațiu multi-funcțional și multi-cultural totodată, destinat artelor spectacolului (teatru, dans, cinema), cuprinzând spații educaționale, culturale și de divertisment gândite pe cele patru niveluri ale clădirii. Spațiile destinate spectacolului se pot adapta la mai multe genuri de spectacol sau programe pluridisciplinare, cum ar fi dramă, muzică sau dans, fiecare cu o particularitate proprie.

În acest context, propunerea unui spațiu artistic versatil vine în sprijinul valorificării și activării unui spațiu liber, cu potențial de dezvoltare, asigurând reconectarea și continuitatea cu vecinătatea, situl prezentând importanță sporită atât pentru centrul istoric cât și, la scară mai mare, pentru întregul oraș.

Profitând de deschiderea către orașul vechi și spațiul public și de potențialul său de valorificare și regenerare, proiectul este gândit prin configurarea spațiilor și funcțiunilor în jurul unei curți comune, permeabile la nivelul parterului, gândite ca un spațiu artistic gradenat ce permite desfășurarea unor evenimente în aer liber.

Dezvoltarea spațială interioară a centrului e definită prin două elemente contrastante: holul/coridorul, orientat către curtea interioară și logiile exterioare. Coridorul adună principalele funcții, definește geometria principală a construcției și creează interacțiuni vizuale între diferitele părți ale centrului, conferind un caracter intim, retras față de stradă și de zona înconjurătoare. Coridorul este, de asemenea, elementul care organizează și conectează sala principală destinată artelor performative, situată la nivelul subsolului, cu spațiile sale complementare, care completează desfașurarea spectacolului. Spațiul "underground" al proiectului, datorită izolării acustice, cuprinde spațiile destinate desfășurării, testării și experimentării muzicale sau teatrale, prin auditorium, săli de repetiție și laboratoare muzicale sau digitale.

Logiile, în mod contrar, spațiile permeabile ale clădirii, reprezintă o legătură cu spațiul urban sau o prelungire a acestuia, aduce spațiile împreună și oferă interacțiune permanentă între utilizatori, sălile de le etajele superioare fiind conectate prin intermediul lor, constituind acel spațiu comun, convivial, cu potențial de interacțiune socială și un mod de conectare cu natura și viața urbană.

Dispunerea logiilor alternează pe cele două etaje, astfel încât să se nuanțeze un ritm care să se adapteze imaginii urbane diversificate prin tipologia stilistică a construcțiior, regimul de înălțime, materialități și stiluri diferite, caracteristice diferitelor perioade de edificare a peninsulei. Pe de altă parte, diferențele de înăltime ale etajului superior, date de importanța sau amploarea sălilor, se încadrează coerent în imaginea urbană a peninsulei, asigurând relații puternice cu cadrul învecinat.

Așadar, centrul de arte performative propus ar fi un răspuns al necesităților și provocărilor prezente, ar dinamiza centrul vechi al orașului, iar din perspectivă socială, ar implica relaționarea diverselor tipuri de public și ar intensifica culturalizarea și socializarea prin experiențe interdisciplinare și multiculturale. Această abordare urmărește noi tendințe, variațiuni și articulări între diverse spații care să se diferențieze față de alte programe de arhitectură destinate spectacolului, existente în oraș.